scoala
fundal

ISTORICUL LOCULUI ȘI AL CLĂDIRII

Săpăturile arheologice au scos la lumină numeroase obiecte străvechi (săbii, resturi de arme și de costume, obiecte de argint, urne de incinerare și oseminte calcinate) care arată că malurile Dâmboviței au fost locuite, dar și persistența așezărilor, după retragerea romanilor din Dacia.

Săpăturile ocazionate de construcțiile din 1966 au scos la iveală bordeie și cuptoare ale dacilor liberi datând din secolul al III-lea și al IV-lea, fapt care subliniază în mod concret, atât originea populației băștinașe, cât si persistența acesteia dupa încetarea stapânirii romane și retragerea autorităților peste Dunăre, în anul 271 d.Hr. Un val de cotropire cu lupte și distrugeri se abate asupra ținutului o dată cu năvălirea cumanilor și a tătarilor.

După invazia tătarilor din secolul al XIII-lea, Bucureștiul, care era mai mult un sat, dar un punct strategic și totodată loc de popas pe drumul cel vechi al romanilor ce unea Dunărea cu Carpații, a început să se dezvolte.

serbare

 

La începutul sec. al XVI-lea se taie din pădure, se seacă bălțile mari și sporind numarul construcțiilor, orașul începe sa se întindă, mai mult spre nord-est; așezări sătesti modeste, prind și ele să se înfiripeze în preajma cetîții Bucureștiului.

Printre construcțiile care s-au ridicat, au fost și multe mânăstiri, trei facând parte din cartier: mânăstirea Sfânta Ecaterina, mânăstirea Mihai Voda și biserica Sărindarului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Militari era o comuna rurală a județului Ilfov, situată la șapte kilometri vest de București, străbătută prin mijloc de șoseaua județeană București - Oltenitâța și legată printr-o altă șosea de comuna Roșu. Întinsă pe suprafața de 1182 hectare, comuna avea o populație de 584 locuitori și poseda două școli mixte, o biserică, o fabrică de cărămidă și o moară de apă.

Faptul că această comună se afla în imediata apropiere a capitalei și mai ales înființarea unor fabrici și extinderea unor ateliere, atrag multi funcționari, meseriași și muncitori ceferiști, dornici să aibă și locuința lângă locul lor de muncă, să cumpere un teren sau o parcelă în Militari. Comuna Militari era formată din cătunele Militari (reședinta comunei), Ciurel și Grivița cu o populație de circa 3000 de locuitori. Reședința comunei poseda un local de primărie propriu, o biserică și o școala.

În august 1904 prefectura județului Ilfov inițiază în mai multe comune, între care și Militari, construirea unei infirmerii și a unei băi populare.

În 1911, locuitorii cer să li se facă străzi. În 1914, inundațiile fiind dese se propune să se facă o canalizare. În 1922, din comuna suburbană Militari se dezlipește satul Grivița, care împreună cu alte două comune vor forma o nouă comună.

Treptat, comuna suburbană Militari din plasa Baneasa se lărgește și se populează, ajungând în 1928 să cuprindă 1127 de familii și o populație de 7500 de suflete dintre care 500 de copii de vârsta școlară.

După al doilea război mondial, comuna Militari a devenit un cartier nou al capitalei.

Cât privește învățământul, din primele rapoarte oficiale aflăm că în 1886 la școala mixtă din cătunul Militari frecventau în mod regulat 29 de copii, deși numarul celor de vârsta școlară era mult mai mare.

În 1898 revizoratul scolar din Ilfov propune pentru anul școlar 1898 - 1899 înființarea unei școli noi. Dar scoala se va construi abia în 1930.

În 1947 - 1948 s-a construit un local pentru gimnaziu care mai târziu devine Liceul "Tudor Vladimirescu", iar în 1959 se mută în cladirea nouă din Bulevardul Armata Poporului unde funcționează și astăzi. În 1947 ia ființă școala "23 August". După ce a funcționat în diferite cladiri, aceasta capătă o clădire nouă în 1956, sub denumirea de Școala Nr.157.

În 1962, se dă în folosință un local nou de școală, modern și bine utilat, cu 16 săli de clasă, două laboratoare și două ateliere, local clădit pe terenul situat între strazile Conductei, Ilie Pintilie și Dezrobirii: Școala Generală Nr. 174.

deschidere

Elevii veniți în noul local al Școlii Generale Nr. 174 proveneau de la Școlile Nr.156 și Nr.157.

În 1972 a fost construit un nou corp de cladire marindu-se capacitatea scolii. Tot în 1972 sub conducerea profesorului Gheorghe Ioniță s-a realizat un mozaic uriaș cu materiale provenite de la Cesarom.

În 1963 a absolvit prima promoție de elevi cu șapte clase.

Între anii 1979-1980 în școală au funcționat clasele a IX-a și a X-a.

În 1986 se desprinde din Școala Nr. 174, Școala Nr. 310 cu profesori și învățători de la școala noastră.

După 1989, tot mai multe unități școlare au dorit să iasă din sistemul de identificare prin numere. Este ăi cazul Școlii Generale Nr.174 din cartierul Militari al Capitalei. Astfel că, după discuții în Consiliul Profesoral, s-a votat pentru școală denumirea de "Constantin Brâncuși". Propunerea a fost aprobată de Inspectoratul Școlar al Municipiului București pe data de 15 martie 1994.

Având ca patroni spirituali pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, 21 mai va deveni "sărbătoarea de suflet pentru toți cei legați sentimental de aceasta școală, foști și actuali învățători și profesori, elevi și părinți".

premii

 

Cu patruzeci de ani în urmă, în miez aurit de septembrie, își deschidea larg porțile încă o școală în perimetrul Capitalei. Pentru cei care i-au trecut pragul, Școala Nr. 174 a devenit un tărâm al năzuințelor, al dorinței de a ști, al împlinirilor.

15 septembrie 1962

Clopoțelul a spart în mii de bucăți cerul senin, vestind începutul. Momentul a fost salutat cu solemnitatea cuvenită de albatroșii cu ghiozdane, care se înghesuiau nerăbdători. Tot soarele coborâse pe creștetul lor. Doar foșnetul mătăsos al plopilor a tulburat măreția clipei. Noua școală din cartierul Militari număra atunci 1244 de elevi și 45 de cadre didactice. Entuziastul colectiv era condus de profesoara Elena Ciubotaru - un om integru care a dovedit tact și pricepere în activitatea de director. Dificultățile inerente oricărui început au putut fi depășite numai printr-o bună organizare și printr-o mobilizare a tuturor resurselor de care dispuneau învățătorii și profesorii de atunci.

Au fost amenajate sălile de clasă, cabinetele și laboratoarele care au avut un rol esențial în buna desfășurare a procesului instructiv - educativ.

Începând cu toamna anului 1977, activitatea de conducere a trecut pe umerii unei directoare tinere, poate chiar cea mai tânără din Capitală, Adriana Huțanu. Elanul ei tineresc a dat roade. A pus un accent deosebit pe dotarea laboratoarelor. Ca profesoară de chimie a utilat laboratorul de specialitate, a construit cu resurse proprii un tabel al lui Mendeleev, evidențiat cu ocazia acțiunilor de îndrumare și control, efectuate de inspectoratul școlar. Având alături ca directori adjuncți pe Margeanu Alexandrina și Rădulescu Elena, a urmărit permanent frecvența elevilor, școlarizarea și rezolvarea promptă a cazurilor de abandon școlar. Prin diversificarea activității metodice, s-a urmarit optimizarea procesului instructiv - educativ, fapt care s-a regăsit în rezultatele elevilor. Mergând pe drumul jalonat de doamna directoare Ciubotaru, noua conducere a dat posibilitate de afirmare tuturor slujitorilor scolii: învățători, profesori de toate specialitățile, maiștrii instructori, pedagogi, etc.

Atmosfera de emulație a fost întreținută și de profesorul Ion Georgescu - care a preluat activitatea de conducere în anul 1989. Baza materială a procesului de învățământ a fost modernizată. Cea mai de seamă realizare o reprezintă amenajarea celor doua cabinete de informatică legate în rețea de care beneficiază elevii școlii. În aceste condiții demne de mileniul trei, copiii se vor putea integra cu ușurință în societatea informatizată. Împreună cu directorii adjuncți Ștefănescu Cristian, Spoiala Corneliu, Buruiană Viorica, pe baza unei concepții unitare, sistematice și prospective, s-a urmărit în permanență perfecționarea activității metodico - pedagogice la nivelul școlii. Printr-o conducere dinamică, profesorul Ion Georgescu a implicat școala în numeroase acțiuni profitabile, din care amintim doar schimburile culturale cu școli din Franța și din Anglia.

O altă realizare a constituit-o sfințirea școlii de către preotul Constantin Galeriu, în anul 1994, prilej cu care școala a primit numele marelui sculptor Constantin Brâncuși.

Performanțele scolii sunt rodul eforturilor conjugate ale tuturor dascălilor ei, oameni al căror cuget a fost și este incendiat de căutări, luminat de flacăra cunoașterii, animați de dorința de autodepășire.

REABILITAREA ȘCOLII

În anul 2006 școala a fost cuprinsă într-un vast program de reabilitare al Primăriei Municipiului București cu fonduri de la Banca Europeana de Investiții, program ce va fi finalizat pâna la sfârsitul anului 2009.

Prin acest program au fost înlocuite ferestrele, ușile, parchetul, gresia și faianța, au fost placate holurile. Toate grupurile sanitare au fost modernizate, sălile de clasă au fost zugravite iar cabinetele și laboratoarele au fost amenajate conform standardelor. A fost înlocuit acoperișul, ignifugat și izolat podul, amenajat subsolul tehnic, a fost izolată și zugravită școala în exterior.

Instalațiile electrică și sanitară au fost înlocuite. Școala a fost dotată cu o instalație modernă de încalzire, cu sistem antiefracție și împotriva incendiilor, cu sistem de supraveghere video, internet, centrală telefonică și stație de amplificare.

Din punct de vedere al dotării în toate sălile de clasă avem mobilier nou, dotare completă în cabinetele de informatică, fonic, AEL, medical, stomatologic precum și în laboratoarele de fizică, chimie, biologie în biblioteca și în sala mică de sport.

Curtea a fost asfaltată, spațiul verde amenajat, baza sportivă a școlii asfaltată și amenajată.
Acum școala noastră oferă condiții la standarde europene iar elevii sunt beneficiarii unui proces educativ modern și atractiv.

SALA MULTIFUNCȚIONALĂ

În anul 2007, din fonduri guvernamentale, a început construcția unei săli multifuncționale unde se vor desfășura serbările școlare, întâlniri cu părinții și cu diverse personalități, conferințe, vizionări de spectacole, activități ale comunității locale, ședințe, consfătuiri, formări ale cadrelor didactice și elevilor, etc.

În prezent sala este în stadiul final dar din lipsa fondurilor lucrările au fost sistate. Sperăm să găsim întelegere la Consiliul Local al sectorului 6, la ISMB, la MEdCT pentru finalizarea acestui proiect benefic pentru întreaga comunitate.

multifunctionala

BAZA SPORTIVĂ

Școala dispune de o bază sportivă modernă dotată conform standardelor. Sala de sport construită din fonduri guvernamentale a fost dată în funcțiune în anul 2002. Aici se desfășoară orele de sport, cursurile organizate de asociația Părinților, numeroase întreceri sportive de handbal, baschet, volei, karate, atletism, tenis de câmp și de masă.

Prin programul de reabilitare ș-a amenajat o sală de sport de dimensiuni mai mici care are drept destinație practicarea dansurilor sportive și de societate, cursuri de aerobic, gimnastică și alte acțiuni cultural sportive
În curtea școlii s-au amenajat terenuri de handbal, baschet, volei precum și o pistă pentru atletism.

sala sport

 

Directorii Școlii Nr. 174 "Constantin Brâncuși" de-a lungul timpului
Director CIUBOTARU ELENA 1962-1977
Director adjunct Patrascanu Stefania 1962-1967
Director adjunct Nedar Iacob 1962-1968
Director adjunct Laudoniu Elvira 1964-1969
Director adjunct Anghel Ion 1968-1970
Director adjunct Simionescu Mihai 1970-1971
Director adjunct Alexandru Maria 1971-1973
Director adjunct Hutanu Adriana 1975-1977
Director HUTANU ADRIANA 1977-1989
Director adjunct Margineanu Alexandrina 1977-1980
Director adjunct Radulescu Elena 1980-1989
Director GEORGESCU ION 1998 -
Director adjunct Opran Mihai 1989-1990
Director adjunct Stefanescu Cristian 1990-1993
Director adjunct Spoiala Corneliu 1990-1998
Director adjunct Buruiana Viorica 1998-2004
Director adjunct Candel Aurelia 2004-